Arta şi meşteşugul


Arta şi meşteşugul

 

13-Arta şi meşteşugul 

 

 

Nu am găsit o adresă de email ca să cer permisiunea postării, însă, alături de un scurt citat din articolul original, vă invit să vizualizaţi aticolul complet, aparţinând site-ului în cauză.

[pentru articol, Drepturi Depline Rezervate ©CrestinOrtodox.ro]

 

 

“ Nu fara temei, Romania a fost numita tara artei populare; asa este cunoscuta si in strainatate. In adevar poporul roman s-a realizat si exprimat pe plan artistic intr-un chip superior, asa cum nu s-a intamplat in celelalte activitati ale sale. Dimensiunea artistica a vietii este aici deplin traita. In satul romanesc arta este o expresie a comunitatii de viata si totodata, am putea spune o nazuinta a ei. De aceea arta este prezenta pretutindeni in civilizatia noastra sateasca.

 

Arta populara romaneasca nu este o activitate izolata, ea face parte dintr-un ansamblu de viata, este una din expresiile firesti ale neamului format pe aceste locuri. Pentru a fi inteleasa trebuie redata acestei vieti, viata care in civilizatia noastra sateasca isi are o expresie fireasca si organica. Arta alaturi de vechile forme de organizatie sociala, de religie, de magie, de tehnica si limba, exprima pe o cale a sa viata originala a acestui popor. In arta populara, mai mult poate decat in celelalte activitati, prinde corp, se obiectiveaza sensibilitatea si viziunea de viata a neamului nostru de tarani. El raspunde in fata lumii cu creatiuni proprii, pe calea carora putem afla cat ii este de larg orizontul vietii, de nuantata isi pura sensibilitate.

 

Arta populara se situeaza la limita dintre religie si magie pe deoparte si tehnica pe de alta. Uneori ea este adusa la viata de o functie magico-religioasa, alteori apare in activitati de ordin practic, in constructii, industrie casnica, costume si unelte. De cele dintai este legata prin semnificatia spirituala ce o cuprinde; de cele din al doilea rand este legata prin tehnica pe calea careia se realizeaza. Arta populara, fie ea icoana, poarta, covor sau cana, pe langa si dincolo de functiunile ce le indeplineste, pe langa si dincolo de indemanarea, de mestesugul pe care il cere, arata o inclinare isi un dar artistic deosebit al neamului nostru. Romanul infrumuseteaza pretutindeni si continuu productiunile sale.

 

In capitolul de fata vorbim laolalta despre arta si mestesug. Aceasta, nu pentru ca am fi in fata singurei legaturi cu putinta. Realitatea, am vazut, ne indica si altele. Discutam arta si mestesug impreuna, pentru ca legatura dintre ele este mai apropiata in practica zilnica: acolo unde apare mestesugarul, acolo unde apare indemanarea, tehnica, maiestria, acolo apare de obiceiul isi arta. Ca este arhitectura (constructie), sculptura (crestatura in lemn), pictura (icoane), ceramica, tesatura, broderie si oricare alta activitate a setei de frumusete, arta populara nu apare izolata, desine statatoare ca cea culta, ci odata si impreuna cu mestesugul si maestria. “

[TEXTUL nu conţine diacritice]

 

Vă invit mai departe să citiţi articolul complet accesând legătura:

[Sursa Informativă:

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/civilizatia-romana-sateasca/arta-mestesugul-79809.html   ]

 

 

 

 

Genurile artelor plastice


Genurile artelor plastice

 

 09-Genurile artelor plastice

 

Ţin să mulţumesc realizatorilor unui alt site ce vizează domeniul artistic, de asemenea persoanei care se ocupă cu administrarea sa pentru acordarea permisiunii de a posta unele articole care vor contribui permanent la educarea noastră şi promovarea spiritului artistic. Invit de asemenea pe cei care vor citi acest articol spre navigarea pe site-ul http://www.moldovenii.md , deoarece vor găsi acolo o resursă bogată în privinţa domeniului nostru îndrăgit: Arta.

În continuare, redau un prim articol, cu referinţă asupra artelor plastice:

[Sursa Informativă:

http://www.moldovenii.md/section/90  ]

 

Arta plastică, următoarele genuri, cunoscute ca arte majore (pictura, sculptura, grafica) şi minore, care se asociază cu artele decorative. La rîndul lor, fiecare gen are mai multe subdiviziuni, care vizează specificul tehnicii, materialul de bază utilizat şi subiectul reprezentat.

 

Pictura, de exemplu, se realizează în encaustică, temperă, ulei, acril, pe suport de lemn, pînză sau carton, în calitate de subiecte fiind selectate cele mai diverse  teme – biblice, mitologice, istorice, cotidiene, care pot fi reprezentate ca tablou de gen, peisaj, portret, natură statică, cu sau fără prezenţă umană, redate tridimensional, creînd iluzia spaţială a imaginilor prin intermediul volumului, formei, clarobscurului, facturii, luminii şi umbrei etc.

 

Grafica, la rîndul său, apelează la motive similare, avînd  însă alte materiale, forme şi tehnici, de la care, uneori provine şi denumirea subdiviziunilor – miniatură, acuarelă, pastel, gravură (desen, laviu, xilogravură, acvaforte, mezzotinto, linogravură), spre exemplu: gravura de carte sau cea de şevalet (stampa).

 

Sculptura este genul de artă care poate fi contemplată  de jur-împrejur şi poate fi realizată prin cioplire (dăltuire) (granitul, marmura) sau turnare (bronzul,diferite aliaje metalice), constituind sculptura în rond-bosse (rotundă), relief şi altorelief, apelînd, de obicei, la un limbaj plastic specific – alegoric, simbolic sau comemorativ.

 

Artele decorative (ceramica, giuvaergeria, sticla artistică, tapiseria, batic-ul) au avut la începuturi doar funcţii utilitare (pentru păstrarea, transportarea şi utilizarea alimentelor, pentru protecţie) fiind decorate cu imagini sau ornamente decorative, devenind, cu timpul, obiecte estetice de lux, care înfrumuseţează ambianţa locuinţelor. Sunt cunoscute renumitele vase de ceramică greacă pictate cu figuri roşii şi negre, porţelanul şi batic-ul chinez, majolica italiană, tapiseria franceză şi cea germană.

 

Pictura şi sculptura mai au şi o altă formă de artă – arta monumentală, care este o simbioză a supradimensionării formei şi volumelor. Din această categorie face parte sculptura (statuile, statuile ecvestre, monumentele comemorative) şi pictura cu diverse tehnici în frescă, pictură murală, mozaic, vitraliu), realizate în proporţii şi forme considerabile.

 

În diverse perioade ale existenţei artelor plastice, operele, sunt atribuite, convenţional, unor stiluri şi tendinţe diverse, delimitate pe anumite intervale de timp şi regiuni (manierism, baroc, clasicism, academism, realism, romantism, impresionism, postimpresionism, abstracţionism, etc.), manifestîndu-se în cadrul tuturor genurilor de artă.

 

Operele de artă plastică sunt principalele obiective ale muzeelor şi colecţiilor de artă din toată lumea.  “

 

[pentru articol, Drepturi Depline Rezervate © Moldovenii.md ]

 

 

Definind Arta şi Artizanatul


ARTĂ  ŞI ARTIZANAT

Artă şi Artizanat

 [ Sursa Informativă:

http://www.referat.ro/referate/Tehnologii_artizanale_26b51.html   ]


 

Încă din cele mai vechi timpuri, in cadrul gospodăriilor ţărăneşti s-au prelucrat diverse materii prime, in vederea satisfacerii nevoilor esenţiale ale familiei.

Cu timpul, insă, activitatea meşteşugarilor se adresează întregii comunităţi, constituindu-se  asociaţii fie pentru un anumit meşteşug, fie pentru mai multe meşteşuguri.

Cele mai multe meşteşuguri au fost legate de prelucrarea lemnului,pielii, a lutului, a fibrelor textile şi a altor materii prime existente in zonă – piatra,metalul,etc.

Alte aspecte, din punct de vedere al dezvoltarii in tara noastra:

Aceste tradiţii se păstrează, in mare parte si in zilele noastre, constituind un element de perenitate şi unitate definitoriu pentru cultura şi civilizaţia românească.

Un mod fascinant prin care oamenii din Romania isi manifesta imaginatia combinand diferite elemente decorative si culori rezultand piese de extrem de atragatoare. Produse ca: fete de masa, haine de pat, covoare, costume populare indeplinesc de asemenea si partea practica pe langa elementul estetic, estetica care difera in functie de regiunea din care provine.

Ţesutul este o activitate casnica de veche tradiţie, fiind întâlnit în toate zonele. Sunt prelucrate fire de lână, cânepă, in şi bumbac, ultimul adus în ţara noastră in secolul al XVIII-lea. Pentru ţesut se utilizează războiul orizontal sau ghergheful vertical, la care se obţin diverse produse traiste, scoarţe, carpete, utilizând chiar si resturi textile.

Cojocaritul este una dintre preocuparile cu mare raspandire in tara noastra,deoarece cresterea animalelor este intalnita in toate zonele geografice.

Pentru infrumusetarea cojoacelor sau a pieptarelor,se aplica broderii cu fire  colorate de lana,bumbac,matase sau chiar fire metalice(aur,argint,arama).

Un accesoriu de baza al costumului popular il constituie „zgarda” confectionata manual prin insirarea margelelor pe ata,in diferite combinatii de culori.

Costumele populare sau modul de acoperire a capului sau incaltamintea  au o serie de partcularitati care fac distinctia intre cele de sarbatoare de cele de zi cui zi.

Cu toata varietatea sa, portul popular romanesc are o uimitoare unitate,comparabila cu cea a limbii romane si a traditiilor populare romanesti. Ca si cantul, portul popular,se distinge in detalii variind in functie de zonele geografice, pana la nivelul satelor, fiecare localitate tinand sa difere prin ceva de localitatile din jur.

Camasa pentru femei, tesuta in casa in razboi manual, din panza de in si bumbac, brodata cu ornamente florare cusute “in cuci”, viu colorate. Manecile sunt trei sferturi, terminate cu o manseta mai larga incretita in intregime si brodata, urmata de un alt model cusut tot “in cruci”, dar mai mic decat cel de pe piept, iar pe margine cu “cipca” (dantela) cu “coltisori”, lucrate manual cu acul de croseta. Aceasta este o camasa care se purta in zilele de sarbatoare, de fetele tinere (pentru ca modele cusute sunt mari), pentru zilele de lucru camasile sunt mult mai simple, uneori chiar fara modele cusute.

Stapanind un mestesug de o traditie milenara, olarii se indeletnicesc cu producerea vaselor de pamant nu numai pentru a-si exercita o dispozitie artistica, dar si pentru a+si asigura surse de venit.

Pentru realizarea produselor, lutul  trece prin anumite faze de pregatire, prelucrare si finisare , care sunt specifice produselor care se realizeaza si zonelor geografiice in care se produc.

Lucrate cu mana sau utilizand roata olarului, produsele de ceramica pastreaza intotdeauna proportiile corespunzatoare destinatiei, asigurand si un aspect placut si elegant.

Prelucrarea lutului se întâlneşte in zonele de deal, in special unde nu sunt condiţii favorabile pentru dezvoltarea agriculturii, fiind influenţata de caracteristicile materiei prime existente in zona si de existenta pieţei de desfacere, cu ocazia târgurilor organizate cu diferite prilejuri.

Ceramica,in special vasele din lut ars, reprezinta unul dintre atributele remarcabile ale civilizatiei stravechi, marturie stand numeroasele descoperiri arheologice.

Ceramica lucrata cu mana, realizata din lut negru, este lustruita in exterior. Din ceramica se pot obtine articole ca : ulcioare,cani,farfurii, vase de flori, oale si obiecte decorative.

In scopul realizării impermeabilităţii, cana se imbrica cu un decor lustruit, asigurându-se astfel îmbinarea utilului cu frumosul.

Una dintre cele mai puternice traditii din Romania si forma de reprezentare a culturii ei bine pastrate de-a lungul timpului, care a rezistat la influenta curentelor moderne. Prelucrarea ceramicii consta in extragerea si curatarea lutului, modelarea vasului, uscare, decorare, arderea acestuia intr-un cuptor special si apoi pictat in functie de specificul fiecarei zone. Anumite regiuni si-au creeat un adevarat renume, fiind cunoscute peste tot in lume: Corund, Horezu …

In cadrul gospodăriei, taranul isi confectiona din lemn mai toate obiectele de uz curent (ciubărul,piua,putina,covata).

Datorita bogatiei materiei prime, ulterior au aparut meşteşuguri ca : dulgheritul,construirea de monumente,poduri fixe si plutitoare,tamplaria, dogaria, realizarea de instrumente muzicale,etc.

Exista zone in tara unde prelucrarea lemnului este o preocupare de baza,obţinundu-se adevarate lucrari artzistice(lazi de zestre, porti, cumpene de fantana,stalpi de casa).

Mesterii lemnari aveau anumite cunostinte legate despre prelucrarea lemnului, care s-au transmis si astazi. Astfel, copacii erau taiati iarna, cand seva nu mai circula prin tulpina, aceasta asigurand trainicia lemnului. Pentru uscarea si tratarea impotriva cariilor, mesterii afumau lemnul.

Poarta din lemn reprezinta cel mai important element de arhitectura traditionala a taranului din Maramures. Este construita din trei stalpi mari din stejar care sunt legati intre ei printr-un fruntar, acoperisul este in patru ape ca si la case. Are o portita pentru trecerea persoanelor si poarta mare pentru atelaje si animale. Poarta reprezinta un indicator al prestigiului social si economic a familiei respective, astfel ca in functie de statusul economic al familiei in sat, poarta de la intrare este mai mult sau mai putin ornamentata cu diferite motive cum ar fi : motivul funiei, insemnele solare,”dintele de lup si ghinul”, ”vasul cu flori”, flori stilizate, pomul vietii in diferite variante, motive romboidale mari sau mai marunte, etc.

Casele maramuresene erau construite numai din lemn, pe fundatie din piatra, acoperite cu “dranita”, adica sindrila. Forma acoperisului era in patru ape si tuguiate pentru a nu se opri zapada pe ele. In fata si pe o lature aveau atasate o prispa, “satra” cu stalpi din lemn frumos “impistriti”(decorate), formand adevarate arcade si care dadeau o nota specific maramureseana acestor case. O casa era compusa din doua incaperi si tinda intre ele care comunica cu podul neavand tavan. In tinda se scotea hornul de la soba si astfel fumul mergea direct in podul casei unde iarna erau agatate preparatele din porcul care se sacrifice pentru sarbatorile Craciunului, spre a fi conservate in fum si a fi pastrate la rece. Gospodaria morosanului mai are si alte constructii anexe pe langa casa: grajdul cu sura care adapostesc animalele si fanul pentru ele, uneltele si sculele cu care-si lucreaza pamantul; “colejna” asezata lipita de grajd si unde se pastreaza lemnele pentru foc, carul si alte scule; cotetele pentru porci si pasari, fantana, etc.

Sa nu uitam despre mestesugul sculptarii lemnului sub forma de farfurii, vaze, statuete, cani sau a pictarii lemnului, binecunoscutele icoane romanesti din lemn realizate de artistii artizani intr-o traditie transmisa din generatie in generatie.

Icoanele taranesti din Romania ocupa un loc bine definit in cadrul artei europene. Avand in trecut importante semnificatii magico-religioase, si-au pastrat azi in principal valoarea decorativa. Cele mai vechi si mai obisnuite icoane erau cele pictate pe lemn. Realizate de mesterii populari sau iconarii din manastiri, acestea s-au intalnit mai des in Moldova si Tara Romaneasca.

Fiecare generatie are obligatia de a prelua si de a pastra si transmite generatiei urmatoare traditiile si tehnologiile artizanale specifice zonei.

[TEXTUL Conţine doar parţial diacritice]

 

[pentru articol, Drepturi Depline Rezervate ©Referat.ro]