Genurile artelor plastice

Genurile artelor plastice

 

 

 

Ţin să mulţumesc realizatorilor unui alt site ce vizează domeniul artistic, de asemenea persoanei care se ocupă cu administrarea sa pentru acordarea permisiunii de a posta unele articole care vor contribui permanent la educarea noastră şi promovarea spiritului artistic. Invit de asemenea pe cei care vor citi acest articol spre navigarea pe site-ul http://www.moldovenii.md , deoarece vor găsi acolo o resursă bogată în privinţa domeniului nostru îndrăgit: Arta.

În continuare, redau un prim articol, cu referinţă asupra artelor plastice:

[Sursa Informativă:

http://www.moldovenii.md/section/90  ]

 

“Arta plastică, următoarele genuri, cunoscute ca arte majore (pictura, sculptura, grafica) şi minore, care se asociază cu artele decorative. La rîndul lor, fiecare gen are mai multe subdiviziuni, care vizează specificul tehnicii, materialul de bază utilizat şi subiectul reprezentat.

 

Pictura, de exemplu, se realizează în encaustică, temperă, ulei, acril, pe suport de lemn, pînză sau carton, în calitate de subiecte fiind selectate cele mai diverse  teme – biblice, mitologice, istorice, cotidiene, care pot fi reprezentate ca tablou de gen, peisaj, portret, natură statică, cu sau fără prezenţă umană, redate tridimensional, creînd iluzia spaţială a imaginilor prin intermediul volumului, formei, clarobscurului, facturii, luminii şi umbrei etc.

 

Grafica, la rîndul său, apelează la motive similare, avînd  însă alte materiale, forme şi tehnici, de la care, uneori provine şi denumirea subdiviziunilor – miniatură, acuarelă, pastel, gravură (desen, laviu, xilogravură, acvaforte, mezzotinto, linogravură), spre exemplu: gravura de carte sau cea de şevalet (stampa).

 

Sculptura este genul de artă care poate fi contemplată  de jur-împrejur şi poate fi realizată prin cioplire (dăltuire) (granitul, marmura) sau turnare (bronzul,diferite aliaje metalice), constituind sculptura în rond-bosse (rotundă), relief şi altorelief, apelînd, de obicei, la un limbaj plastic specific – alegoric, simbolic sau comemorativ.

 

Artele decorative (ceramica, giuvaergeria, sticla artistică, tapiseria, batic-ul) au avut la începuturi doar funcţii utilitare (pentru păstrarea, transportarea şi utilizarea alimentelor, pentru protecţie) fiind decorate cu imagini sau ornamente decorative, devenind, cu timpul, obiecte estetice de lux, care înfrumuseţează ambianţa locuinţelor. Sunt cunoscute renumitele vase de ceramică greacă pictate cu figuri roşii şi negre, porţelanul şi batic-ul chinez, majolica italiană, tapiseria franceză şi cea germană.

 

Pictura şi sculptura mai au şi o altă formă de artă – arta monumentală, care este o simbioză a supradimensionării formei şi volumelor. Din această categorie face parte sculptura (statuile, statuile ecvestre, monumentele comemorative) şi pictura cu diverse tehnici în frescă, pictură murală, mozaic, vitraliu), realizate în proporţii şi forme considerabile.

 

În diverse perioade ale existenţei artelor plastice, operele, sunt atribuite, convenţional, unor stiluri şi tendinţe diverse, delimitate pe anumite intervale de timp şi regiuni (manierism, baroc, clasicism, academism, realism, romantism, impresionism, postimpresionism, abstracţionism, etc.), manifestîndu-se în cadrul tuturor genurilor de artă.

 

Operele de artă plastică sunt principalele obiective ale muzeelor şi colecţiilor de artă din toată lumea.  “

 

[pentru articol, Drepturi Depline Rezervate © Moldovenii.md ]

 

 

Diferenţele dintre culorile acrilice şi cele de ulei

Diferenţele dintre culorile acrilice şi cele de ulei

 

[Sursa Informativă:

http://magdavacariu.blogspot.ro/2010/02/culorile-acrilice.html  ]

 

 

Principala diferenta intre acrilice si culorile pe baza de ulei este bineinteles timpul de uscare. Uleiurile ofera mai mult timp pentru amestecul culorilor si pentru aplicarea nuantelor pe substraturi. Acest aspect poate fi considerat un avantaj cand se doreste folosirea anumitor tehnici, dar si un dezavantaj pentru artistii ce incearca sa lucreze rapid. Evaporarea rapida a apei din stratul de culoare acrilica poate fi amanata cu ajutorul mediilor pentru intarziere. Acestea sunt in general aditivi pe baza de glicol sau glicerina. In cazul culorilor acrilice, adaugarea unui mediu pentru intarziere incetineste procesul de evaporare al apei si permite folosirea unei cantitati mai mari de apa pentru diluare dar in acelasi timp pastrand consistenta potrivita a vopselei pentru lucru, pana cand stratul de vopsea este uscat. Culorile pe baza de ulei au nevoie de solventi toxici, cum ar fi terebentina sau white spirit, pentru dizolvare sau curatarea instrumentelor, desi culori de ulei solubile cu apa au fost recent scoase pe piata pentru artisti. In al doilea rand, lucrarile in ulei se ingalbenesc in timp si devin din ce in ce mai fragile, iar in cateva decenii isi pierd flexibilitatea. In al treilea rand, este necesara respectarea regulilor ”gras peste uscat” pentru a asigura durabilitatea lucrarii. Culorile de ulei pot absorbi o cantitate mai mare de pigment decat culorile acrilice, datorita faptului ca uleiul de in are un numar mai mic de molecule. Uleiul are un indice de refractie diferit fata de emulsia acrilica.

 

 

 

[TEXTUL nu conţine diacritice]

 

[pentru articol, Drepturi Depline Rezervate ©Magda Vacariu Art Blog]

 

Vopsea Acrilică

Vopsea Acrilică

 

 

[Sursa Informativă: 

http://casa.acasa.ro/materiale/vopsea/vopsea-acrilica-14828.html ]

 

 

Spre deosebire de vopseaua alchidica, o vopsea acrilica are avantajul ca nu se ingalbeneste in timp. Aceasta stabilitate a culorii explica si pretul mai mare al vopselei acrilice. Din categoria vopselelor acrilice face parte si vopseaua lavabila.

Vopseaua acrilica poate fi aplicata pe suprafete de lemn, hartie, sticla, ceramica, plastic si este folosita cu succes pentru decorarea diverselor obiecte. De asemenea, gasesti pe piata vopsea acrilica pentru amenajarea interiorului si exteriorului unei case.

Inainte de a cumpara o vopsea acrilica, trebuie sa te gandesti pe ce suprafete o vei folosi. Exista vopsele acrilice potrivite doar pentru interior sau doar pentru exterior, altele destinate pentru decorarea sticlei sau ceramicii si unele care pot fi folosite atat pe lemn cat si pe metal.

O vopsea acrilica poate fi opaca, semi-transparenta sau transparenta, mata sau foarte lucioasa, in functie de preferintele tale.

Rasinile acrilice reactioneaza cu intaritori formand vopsele foarte lucioase si rezistente folosite si pentru vopsirea avioanelor, trenurilor, autobuzelor etc.

Vopseaua acrilica este ecologica si nu miroase urat. Are o aplicabilitate usoara si este elastica, proprietate care asigura o intindere uniforma.

O vopsea acrilica poate fi aplicata si peste vopsele vechi, inclusiv peste vopsele alchidice. Aceste vopsele se pot aplica cu pensula, rola sau prin pulverizare cu ajutorul pistolului de vopsit. Curatirea ustensilelor dupa aplicare se face foarte usor, cu apa, imediat dupa utilizare.

Un alt avantaj al acestui tip de vopsea este ca se usuca foarte repede si este rezistenta in timp.

Inainte de aplicarea unei vopsele acrilice, suprafata trebuie curatata si uscata foarte bine. Daca suprafata de vopsit are urme de grasime, pot aparea diverse probleme, urme inestetice sau diferente de nuanta in zona respectiva.

Daca vrei sa aplici o vopsea acrilica pe lemn, suprafetele trebuie slefuite in prealabil cu hartie abraziva cu minim doua tipuri de granulatie si sterse foarte bine de praf. Pentru lemnul expus la exterior este indicat sa aplici o vopsea acrilica in doua straturi.

 

[TEXTUL nu conţine diacritice]

 

[pentru articol, Drepturi Depline Rezervate ©Acasa Media]

 

Definind Muzica

MUZICA

[ Sursa Informativă:

http://www.preferatele.com/docs/muzica/noi/muzica131013141814.php   ]

 

 

Muzica – este o forma de exprimare specifica omului, un limbaj prin care acesta isi comunica ideile, sentimentele, experienta de viata intr-o maniera distincta. In practica muzicala, omul foloseste vocea,dar foloseste si instrumente musicale,create de  el, pentru a imbogatii paleta coloristica sonora(timbrala).

In studiul vocal trebuie urmariti toti parametric melodiei, identificati cu insusirile  sunetului musical:

–              Inaltimea – se refera la calitatea sunetului de a fi mai grav(jos), sau mai acut (inalt),cat si mediu,dupa numarul de vibratii pe secunda, frecveta,produs de coardele  vocale.

–              Durata – se refera la calitatea sunetelor de a fi produse neintrerupt pe o perioada  mai scurta sau mai lunga de timp, realizata prin emiterea cu suflu continuu.

–              Intensitatea – sunetelor musicale, depinde de forta cu care coloana de aer este  dirijata spre corzile vocale.

Timbrul vocal – proprietatea sunetelor musicale de a se deosebi dupa sursa care le produce. Timbrul vocal poate fi deosebit intre vocile soliste , sau poate constitui timbrul unei  formatii corale:

Voci solo: femei – soprano, mezzosoprana, alto,

Barbati – tenor , bariton, bas,

Formatii : cor de voci egale sic or mixt – a cappela(fara acompaniament), cu acompaniament,

Timbre instrumentale – in functie de materialul, forma si modul in care sunt produse, toate instrumen-tele,au o culoare sonora specifica;

–              Instrumente de suflat : din lemn- flaut, oboi, clarinet, fagot

Din alama- corn, trompeta,trombone,tuba

–              Instrumente cu coarde : prin frecare cu arcusul – viori, viole, violoncele, contrabasi,

Prin ciupire – chitara, mandolin, harpe,

Prin lovire – pian tambal,

–              Instrumente de percutie : acordabile – timpanul, xilofonul, celesta

Neacordabile – toba mica, mare, gong, tamburina

Tipuri de orchestra – de camera si simfonice.

Elemente de structura a melodiei – linie melodic(inaltimea sunetelor, alteratiile)

Ritmul,

Masura,

Tempoul (miscarea

Nuantele (dinamica)

Tonalitatile – se prezinta sub 3 variante : natural , armonic(cu treapta a 7a alterata suitor)

Melodic (cu treptele a 6a si a 7a alterate suitor)

Scarile – cantecele care au la baza o scara muzucala simpla, formata din 2ua ,3,4 sunete, se numesc scari oligorcice.

–              Scarile formate din 5 sunete se numesc pentatonic sau pentacordice

–              Scarile formate din 6 sunete se numesc hexatonice sau hexacordice

Aceste scari de 5 si 6 se intalnesc in folclor si se incadreaza in sistemul scarilor modale.

–              Scarile formate din 7 sunete, formeaza modurile populare, si sunt cunoscute cu denumiri stabi-lite in Evul Mediu: Ionian , dorian, eolian, lidian.

RITMICA SI METRICA

Periodicitatea constanta a accentelor, determina metrica, impartirea in masuri.

Ritmul – reprezinta o succesiune organizata a duratelor sunetelor.

Timpul – constituie unitatea de baza pentru masurarea ritmului.

Metrul – se determina prin alternanta timpilor accentuate si neaccentuati.

Masura – reprezinta gruparea tuturor duratelor sunetelor ( ritmul) aflate intre doua bare (intre 2 timpi = accentuate).

Ritmul musical poate fi binar(din 2 in 2 timpi) si ternar(din 3 in 3 ).

Incadrarea ritmului binary si ternar in masuri determina metrica binara si metrica ternara.

Masurile

–              Masuri simple – exista un singur accent in fiecare masura.

–              Masuri compuse omogene – sunt formate din 2 sau mai multe masuri de acelasi fel, putand avea 2 sau mai multe accente in aceasi masura.

–              Masuri compuse mixte – sunt formate din 2 sau mai multe masuri simple diferite ca factura ritmica(binar+ ternar), asezate in diverse combinatii: 2+3=5 3+2=5 2+3+2=7

TEMPO SI DINAMICA MUZICALA

Tempo-ul – exprima gradul de iuteala sau de miscare in care se interpreteaza o compozitie  muzicala.se reprezinta prin termini de miscare notati la inceputul lucrarii (in limba italiana), si sunt insotiti uneori de indicatie metronomica.

Termenii principali pot fi : – propriu-zisi(se noteaza la inc. piesei musicale si sunt valabili pana la aparitia unui nou termen de miscare – miscari rare: largo, lento, adagio, larghetto

–              Miscari mijlocii – andante, andantino, moderato, allegretto

–              Miscari repezi – allegro, vivace, presto, prestissimo

–              Termeni agogici care indica o rarire treptata(ralentando, ritenuto, allargando)

–              Termeni agogici care indica o accelerare treptata: (accelerando, incalzando, precipitando, stringendo.

Dinamica muzicala – este gradul de tarie (forta, intensitate) in execurarea unei compozitii. Elementele cu care se lucreaza in dinamica se nm. Nuante si sunt de 2 feluri :

–              Nuante cu intensitate uniforma

–              Nuante cu intensitate progresiva.

 

[TEXTUL nu conţine diacritice!]

 

[pentru articol, Drepturi Depline Rezervate ©Preferatele.com]

 

 

Definind Grafica Vectorială

GRAFICĂ  VECTORIALĂ

[ Sursa Informativă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grafică_vectorială  ]

 

În grafica pe calculator, grafica vectorială este un procedeu prin care imaginile sunt construite cu ajutorul descrierilor matematice prin care se determină poziția, lungimea și direcția liniilor folosite în desen. Imaginile vectoriale sunt complementare imaginilor bitmap, din grafica raster, în care imaginile sunt reprezentate ca un tablou de pixeli.

În unele cazuri este recomandată folosirea imagini vectoriale, iar în altele imagini bitmap, în funcție de natura proiectului. Uneori, cele două formate pot fi folosite împreună. O înțelegere a avantajelor și limitărilor fiecărei tehnologii și relația dintre ele va duce la o utilizare optimă a acestora.

Display-urile computerelor sunt alcătuite din puncte minuscule numite pixeli. Imaginile bitmap sunt de asemenea construite folosind aceste puncte. Cu cât sunt mai mici și mai apropiate, cu atât calitatea imaginii este mai ridicată, dar și mărimea fișierului necesar pentru stocarea ei. Dacă imaginea este afișată la o mărime mai mare decât cea la care a fost creată inițial, devine granulată și neclară, deoarece pixelii din alcătuirea imaginii nu mai corespund cu pixelii de pe ecran.

În cazul imaginilor vectoriale însă, fișierul stochează liniile, formele și culorile care alcătuiesc imaginea, ca formule matematice. Un program de grafică vectorială folosește apoi aceste formule pentru a construi imaginea pe ecran, la calitate optimă, în funcție de rezoluția ecranului. Așadar, acestea pot produce o imagine de orice mărime și nivel de detaliu, calitatea imaginii fiind determinată doar de rezoluția display-ului, mărimea fișierului rămânând aceeași. Imprimarea unei imagini vectoriale pe hârtie sau pe orice alt material va da un rezultat mai clar și de o rezoluție mai înaltă decât cea posibilă pe un ecran, folosind exact același fișier.

Pentru a crea și modifica imagini vectoriale sunt folosite programe software de desen vectorial. O imagine poate fi modificată prin manipularea obiectelor din care este alcătuită, acestea fiind salvate apoi ca variații ale formulelor matematice specifice. Operatori matematici din software pot fi folosiți pentru a întinde, răsuci, colora diferitele obiecte dintr-o imagine. În sistemele moderne, acești operatori sunt prezentați în mod intuitiv folosind interfața grafică a calculatorului.

 

[pentru articol, Drepturi Depline Rezervate ©Wikipedia Website]

 

 

Definind Fotografia

FOTOGRAFIE

 [ Sursa Informativă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fotografie ]

 

Termenul de fotografie are o triplă semnificație în vorbirea curentă:

–          este tehnica care poate crea imagini sub acțiunea luminii;

–          este o imagine obținută prin această tehnică;

–          este o ramură a artei grafice care folosește această tehnică.

 

Cuvântul fotografie are originea de la două cuvinte provenite din limba greacă: fotos, care se traduce ca lumină, evident (în cazul de față se folosește termenul de lumină) și grafein, care se traduce ca lumină, desen, scris. Literalmente se poate traduce prin a picta cu lumină. În vorbirea curentă pe scurt se folosește termenul de imagine.

Fotografierea tradițională a fost dificilă pentru fotografii ce lucrau departe de sediu (precum corespondenții de presă din străinătate), fără acces la facilități de procesare și transmitere. Pentru a ține pasul cu popularitatea crescândă a televiziunii, aceștia au făcut tot posibilul pentru a trimite imaginile lor la ziar cât mai repede. Fotojurnaliștii trimiși în locații distante trebuiau să își ia cu ei un mini-laborator foto și un aparat pentru cuplarea la liniile de transmitere a imaginilor. În 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital disponibil în comerț. Prețul său ridicat indica o utilizare numai în fotojurnalism și aplicații profesionale, dar încetul cu încetul și ramura digitală a fotografiei a devenit disponibilă în comerț.

În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de consum uzuale. La ora actuală, răspândirea lor pe glob a depășit de mult predecesorul lor tradițional, deoarece prețul componentelor electronice scade permanent iar simultan se îmbunătățește și calitatea imaginilor digitale.

În ianuarie 2004 Kodak a anunțat că nu va mai produce aparate foto reîncărcabile cu film de 35 mm începând de la finalul anului. Totuși, și fotografia “udă” va continua să existe, atâta timp cât artiști fotografici talentați și unii amatori vor dori să profite de posibilitățile ei multiple.-

 

[pentru articol, Drepturi Depline Rezervate ©Wikipedia Website]